
Com’as podréss ciamai? S’la fudéss ugu i saréss i vinasc, ma in do vasél a gh’è sgiù pom, pom da pianta. Alóro? Mostasc no, parché i par i barbiis di franciis. Al so mighi… pomasc, pomoc, pomusc. Ca conto l’é el tof, medesom a chel dala canva da cà d’ava in la viti pasada. A veri e a sari il quérc, ai scusci, a trusi, a véri e a sari. Cen vol al dì, par vés amò canaja. Am toti i braigh e i manigh, an spreti om poo in tère col lenoc c’a dòri a scuscièe. A ripeti a tucc “gnisii a tofèe”, ma im capiss mighi. A dascquarci amò om bòt e a speci fin can che ava la ciama par marénde. Leh.
gene
Postilla
Voglio dormire il sonno delle mele.
Federico García Lorca
